E frustrant si coplesitor, agasant si surprinzator.. darama tot in calea lui si scotoceste prin toate sertarele vechi si prafuite de sentimente ingropate.. Lasa in urma lui dezordine sentimentala si o incercare a mea mereu esuata de a zidi iar ferestrele.. Am plecat de atatea ori ca sa ajung in exact acelasi punct.. aceiasi oameni pica parca din cer si aceleasi valuri indraznete se transforma in furtuna pana sa apuc eu sa visez.. Dar nu eu sunt cea insetata dupa haos si dezordine..
Voi cum rupeti funiile trecutului si ce faceti cu paginile de atunci? Le intoarceti.. le rupeti.. le lipiti cand dorul devine mai apasator sau scrieti in continuare peste ele cu un pix mai gros..?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu