Lectie de suflet...

CIOC!CIOC!
-Cine bate la poarta sufletului meu?
-Sunt eu... strainul din iarna... alerg de vreme buna cu visele mele reci in buzunarul drept si cu iluziile de gheata in cel stang... am obosit, mi-e frig.. doresc sa intru...
-Strainule bine-ai venit.. O sa-ti transform visele reci in soapte dulci si iluziile de gheata in mangaieli fierbinti..
.......dupa un timp.......
-Strainule de ce ma anunta iarna ca e timpul sa pleci?
-Am poposit destul.. m-am incalzit... si-acum m-asteapta drumuri lungi..

CIOC!CIOC!
-Cine bate la poarta sufletului meu?
-Sunt eu... strainul din noapte.. alerg prin lume imbracat in intuneric si teama... doresc sa vad lumina acestui salas...
-Strainule bine-ai venit... O sa te invalui in raze de amor si o sa-ti impletesc un vesmant de stele...
.......dupa un timp.......
-Strainule de ce ma anunta noaptea ca e timpul sa pleci?
-E timpul sa-mi continui drumul cu vesmantul tau de stele... acum pot alerga prin intuneric mai usor..

CIOC!CIOC!
-Cine bate la poarta sufletului meu?
-Sunt eu... strainul de argint...
-Acesta nu-i loc de popas..de stat o zi si-apoi plecat... asta-i loc sfant si nu permit picior viclean sa-l calce... Strainule nu-i loc aici de tine... nu am ce vrei, fa bine.. pleaca!
-Bine...am sa plec precum iti e dorinta.. dar mai trist decat am fost, mai rece si intunecat.. Ai aruncat cu vorbe grele si ai ranit un suflet cald.. Nu pacaleala am cautat.. ci o viata de m-ai fi lasat, ti-as fi cusut noi rasarituri pe panza stearsa a sufletului tau..