Noi nu ne-am plimbat niciodata tinandu-ne de maini. Conversatiile noastre nu au avut niciodata sens.... Masa asezata intre noi a tinut locul imbratisarilor... Secretele le-am folosit ca scut impotriva apropierii.
Tacerea si-a spus cuvantul, totusi mintea mea fabrica intrebari la care as vrea sa-mi raspunzi fara glas privindu-ma in ochi cand ceilalti nu sunt atenti…
Daca te voi intreba vreoadata, “de ce?” ,promite-mi ca nu-mi vei raspunde! Daca vei citi vreodata acest blog, nu te cauta in niciun articol! Prefa-te in continuare sau nu, ca nu stii ca eu ma intreb de ce ma cauti cand nu sunt langa tine, daca atunci cand stau in fata ta alegi sa ma ignori.
De ce zambetul meu fals nu te poate pacali si pe tine ca pe restul, dar esti fericit cand ti-l ofer pe cel sincer?
De ce imi faci mereu pe plac, dar numai daca iti cer eu?
De ce te uiti la mine si stii la ce ma gandesc?
De ce nu ma lasi sa zambesc intr-un anumit fel?
De ce nu tresar cand iti aud numele si nu ma rascolesti cand esti prea aproape?
De ce iti amintesti totul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu