…de ieri ascult aceeasi melodie…non stop…si daca ma intrebi primul ei vers..iti spun ca nu-l stiu…pentru ca gandul nu-l mai am…simturile la fel…sunt in alta parte…dar ce pacat ca partea aceea nu le simte nicidecum prezenta….
…doamne…cat astept sa-mi revin…sa-mi treaca nebunia asta…sa fiu iar eu…cea dinainte…sa rad…sa ma pot uita la tine cu ochi curati si ganduri limpezi… ….asta e a doua zi….dar am incredere ca minunea se intampla ca de obicei in cea de-a treia zi…mai am un pic de suferit…de rabdat…si gata !!!
….maine…va fi cel mai asteptat maine…totul va trece…te voi ierta ca nu m-ai luat in brate..sa ma faci sa plang…si sa-ti spun tot ce am avut…
….dreptate le dau celora care spun ca omul la suferinta se deschide…devine un fel de artist… !….n-as fi putut scrie niciodata cu atata implicare emotionala si sinceritate cum am scris acum…daca eram eu…cea vesela si zambareata…si nu cea care plange in interior si nu-si gaseste locul nicaieri…
….tot sufletul meu e aici…pe bucata asta de hartie..si mi-e frica ca foaia asta alba mazgalita cu mine sa nu cada in maini care sa o mototoleasca si mai tare decat e deja…
……si acum finalul :
….ce am scris aici nu se refera la nimeni…ci la tot in general… dar daca tu te regasesti macar intr-un cuvant….inseamna ca te cunosc destul de bine…si ca nu am scris in van…
