.sa fii copil sa-mi spui povesti,sa-mi pui flori în par. sa mă iubeşti sa nu mă laşi. uite vantul care îmi atinge firele de par. este ca timpul care ne acoperea si nu ştiam că-i zi sau seara. as vrea sa mă ascund într-o poveste,sa nu mă găseşti. sa mă uiti într-o cană si sa mă speli seara tîrziu.. sa fim copii..sa-mi dai o floricica,si s-o tocesc in nari.
data viitoare o sa fiu altfel.
eram nebună trebuia sa te iubesc!
nestiutor,nesigur,poate prea...
acum prea multe amintiri..
să-ti vezi viaţa,să-ti vezi motivul pentru care respiri aerul imbacsit si murdar,sa vezi fericire,înţelegere,să-ti curgă lacrimi,sa îţi rămînă senzaţia de plîns si după ce ai vărsat nenumărate lacrimi,sa mori,sa dai,sa faci orice, sa il priveşti si sa ştii ca tot ce vezi e al tău,si iubeşti ce vezi cu fiecare secundă ce trece,mai mult si mai mult. unde suntem e doar ploaie e doar vant e doar praf, intuneric,sunt lacrimi...
mi-e foarte dor de tine!
mi-e frica...
nimic nu ii uneste!nimic nu mai impart!nici aerul,nici secundele..NIMIC.
poate un drum pe care-l fac amîndoi,dar la distanţe de timp,de vreme. decorul e trist cu amandoi,dar nu-si mai spun supararile. se ascund,se aduna în ei,se rup amîndoi,suferă ,se ceartă,se urăsc pe ei,ce destin crud.
nici măcar nu mai sunt la momentul potrivit ,la locul potrivit.
se gandeste la el,fumează...
dar..tin totul în interior.,cum am facut mereu.
o sa tin minte tot ce fac în fiecare zi,ca mai apoi sa-ti povestesc,atunci cand vom sta zile si nopţi numai împreuna in visele mele..
Atunci..cand voi visa din nou frumos.
Ieri,am vrut sa-ti vorbesc,sa-ti spun cuvinte fara inteles si fara sfarsit.Sa ma pierd in dansul degetelor tale subtiri.Si sa observ cum ochii tai ma hipnotizeaza,ma domina in fiecare zi tot mai mult incat uneori ma intreb daca exista un apogeu al seductiei..
Tu mereu pleci si te intorci de parca nimic nu s-ar fi intamplat.Si iti e atat de usor..Si parca-ti tot simt parfumul,si parca te vad mereu...Iar apoi ma trezesc ca dintr-un vis...in mijlocul unei intersectii nebune,inconjurata de lumini si trupuri straine si reci,atat de singura...
Si poate ca noaptea dezlipesc uneori stelele si te caut in spatele lor.Si poate ca si luna imi vorbeste despre tine...poate ca ei toti imi vorbesc despre noi.
Sau poate te iubesc prea mult si am innebunit,si poate ca n-am sa-mi revin vreodata.
Dar abia atunci cand banalitatea se risipeste...si nu-ti mai simt parfumul in aerul pe care-l respir,cand nu ma mai oglindesc in privirea ta,in parul tau ,in bataia vantului,in glasul si-n buzele tale...abia atunci imi dau seama cat de mult te iubesc...
Aplauze caci e la final..
Aplauze caci nu ma va mai cauta niciodata daca eu voi disparea pentru un moment…
Aplauze pentru o noapte criminala, ucigatoare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu