Letter...

Nu ma intereseaza câte femei au fost înaintea mea. Nu obisnuiesc sa-mi încarc memoria cu lucruri inutile. În plus, nici nu cred ca am suficient spatiu liber pentru a stoca numarul impresionant de dame care ti-au trecut prin asternuturi.
Unele ti-au batut singure la usa, pe altele le-ai ales chiar tu. Ca într-un joc de loterie: numai câteva sunt norocoase. Mai sunt, desigur, si cele care alearga si azi dupa tine, cele care mai spera, mai asteapta înca un telefon din partea ta. Unele cu care te-ai afisat de câteva ori în public si toate celelalte de care nici macar nu îti mai aduci aminte. Una dupa alta, au intrat zâmbind, cu un aer triumfator, dar au plecat interzis de triste. si-au lasat putin deranj si câte o declaratie din telenovele. Nimic mai mult. Nici cea mai mica intentie de a le mai suna vreodata.
Ar trebui sa îmi fie mila de ele? Ar trebui sa le compatimesc? De ce au crezut, oare, ca pot fi suficient de femei încât sa paseasca pe teritoriul tau? Sau, poate ar trebui sa reformulez...cum au crezut ele ca pot fi suficient de femei încât sa râmâna pe teritoriul tau? Chiar nu au observat ca la tine e un continuu du-te-vino? Nu au vazut ca într-o asa  aglomeratie nu se poate locui?
 S-ar ciocni tot timpul de câte o masca noua. Alta dimineata, alt parfum ramas în dormitor, alta inima data peste cap, alt joc adus la ultimul stadiu.
Nu mi-e mila de niciuna din ele, pentru ca barbatii ca tine nu sunt pentru oricine :) Barbatii ca tine trebuie studiati. În scoli.  As putea oricând sa le ofer celorlalte un roman despre tine, dragul meu, însa nu îmi face placere sa povestesc carti de mult învatate. Iar daca damele s-au crezut chiar si pentru o secunda, capabile sa te rasfoiasca.....înseamna ca înca nu m-au cunoscut pe mine! :)
Diferenta dintre mine si celelalte este ca ele pleaca atunci când eu sosesc. si nu au cheie spre sufletul tau, si nici privilegiul de a-ti studia fiecare gest. Ele nu beneficiaza de saruturi de ”buna dimineata” si nici de jocuri de cuvinte.
Nu au vazut cum esti pe rand, copilul somnoros, adolescentul rebel, barbatul delicat sau omul responsabil. Rolurile acestea ti le cunosc doar eu.
Ma urmaresti peste tot. Când ma claxoneaza întreaga coloana pe trecerea de pietoni, când rasfoiesc reviste feminine, atunci când calatoresc, ies cu prietenii în cele mai aglomerate locatii, când suna telefonul sau când pun capul pe perna...indiferent de situatie esti permanent în mintea mea. Esti genul de barbat pentru care as schimba 10 perechi de pantofi si tot atâtea rochii înainte de o întâlnire.
Esti mai bun decât ciocolata, shoppingul, fardul de obraz, cafeaua Starbucks sau saptamâna modei. Mai bun decât gentile Louis Vuitton, micul-dejun in pat, romanele siropoase de dragoste sau cocktailurile pe plaja. Mai bun decât nominalizarile la Oscar ale Avatarului. Esti extraordinar.
        Iar barbatii ca tine ar trebui sa aiba la brat numai femei ca mine.
De aceea, nici nu cred ca ma intereseaza câte dame au fost înaintea mea. Nu obisnuiesc sa-mi încarc memoria cu lucruri inutile. Stiu doar ca valorez mai mult decât toate celelalte la un loc.