Tot ce am experimentat a fost izvorât din mine, am ales mereu drumul meu, uneori râmând livida în fata unei alegeri. Si asa am fost creatorul sculpturii vietii mele.
Am simtit uneori ca îmi pierd controlul, dar îl pierdeam în favoarea unei alte Eu, nu în favoarea altei persoane. Poate am acceptat suferinta, dar din dorinta de a ma supune voluntar unei alte Eu masochiste.
Nu mi-a pus nimeni cutitul la gât si nici biciul pe spate ca sa accept vreo sclavie. Toate loviturile în inima mi le-am dat singura. Toate obligatiile mi le-am creat deliberat, perfect constienta de asta, chiar daca mi-o spuneam doar mie la culcare.
Sunt sclava dorintelor mele. Nu am vreun stapân care sa îmi dicteze actiunile sufletului.
Ma supun doar mie. În final sunt sclava ascultatoare a mea. Eu, chiar eu, sursa a placerii, a bucuriei, si a suferintei mele. Peste tot sunt tot eu. Eu, impulsiva. Eu, prefacandu-ma ca ma ghidez dupa altceva în afara de dorinta. Eu, suspinând. Eu, plângând. Eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu