Cu degete lungi si catifelate,
Abandoneaza-te
Preludiului intens ce tinde catre vesnicie
Si gusta împlinirea secundelor de gratie
În care lumea dispare
Pentru a face loc
Incomparabilei descatusari
A doua trupuri
Înlantuite de metamorfoza simturilor…
Îti picura ploaie de stele pe fruntea umeda
Si strângi luna plina la piept..
Mi-e dor de trupul tau când esti departe,
Dar traiesc paradoxala apropiere dureroasa
Prin furnicaturi dulci
Si ma las prada suvoiului de patima
Ce curge printre noi
Racorindu-ne fierbinte…
Sub mângâierile tale
Devin un om de lut
Ce traieste fericirea de a fi modelat cotidian
Si îmi înghit cuvintele
Spre a lasa tacerea sa recite
Versuri albe…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu