M-am saturat sa-ti fiu mereu supus.
Atâta timp… m-ai pacalit, m-ai dus,
Scurtându-mi vietii fiecare an.
Nu te mai numar, socotesc sau scriu,
Tinând rabojul martor vietii mele.
Când zile trec, nu vreau sa stiu de ele
Si nici de tine nu mai vreau sa stiu.
M-ai însotit cu-atâta frenezie
Si m-ai sfidat, nemernicule timp…
Mi-a mai ramas un singur anotimp
Si vreau o toamna lunga si târzie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu