Temeri

Ceea ce ma face sa ma tem cu adevărat este faptul ca pot comite ceva ce nu voi putea schimba maine si niciodata… Frica de a gresi, de a nu fi in locul potrivit la timpul potrivit, de a nu putea oferi persoanelor dragi ceea ce asteapta intr-adevar de la mine, ca atunci cand o sa vorbesc din toata inima o sa fiu inteleasa gresit… Mi-e frica ca nu o sa reusesc sa fac ceea spre ce tind cu toata fiinta mea, ca timpul o sa treaca iar eu o sa raman in acelasi loc, cu aceleasi vise si sperante… Imi inspira frica gandul ca cei, ce vreau atat de mult sa stea langa mine, pur si simplu o sa plece si o sa ma lase sa infrunt lumea asta in singuratate. Mi-e frica ca nu o sa observ lacrimile si durerea celor care au nevoie de umarul meu sa planga, nu o sa le spun cuvintele potrivite pentru a le alina sufletele. Ma face sa simt frica gandul ca nu sunt o prietena adevarata pentru cei ce imi sunt prieteni adevarati…

Simt ca trebuie sa fac ceva iar eu nu fac. Oare o sa inteleg ce trebuie sa fac cu adevarat? O sa ma regasesc, fiind ratacita de prea mult timp? Mi-e frica ca nu o sa inteleg cine sunt eu. Mi-e frica de ceata, ca o sa ma lase sa-mi traiesc viata fara imagini si culori. Mi-e frica ca nu o sa reusesc sa spun lumii ceea ce e in sufletul meu… Sunt multe …

Dar stiu sigur un lucru, ca frica este ceea ce ne impiedica sa fim fericiti cu adevarat …