Am fost la terapie intensivă aseară. M-am îmbolnăvit grav. M-am umplut de bube pline de trecut. Şi pe faţă aveam răni pline de confuzie şi regret. Cicatrici vechi pline de vinovăţie s-au deschis. Am căzut pe scările incertitudinii şi m-am ales cu o fractură la şoldul speranţei şi cu una la piciorul încrederii în sine. Mi-am spart şi capul raţiunii. Vedeam totul în ceaţă, nimic nu mai era clar. Şi din ochi imi curgea un lichid sărat pe faţă. Aveam şi o nouă boala psihică, inventarea dramelor şi a problemelor. La loc de cinste, deviaţie la septul direcţiei. Tuşeam dorinţa de a iubi. Prin corp hemoragia imaginaţiei de sentimente era de neoprit. Făcusem exces de gândit, de durere imaginară şi îmi afecta coordonarea mersului.