Ştii că-l iubeşti când îi cunoşti parfumul pielii. Când adori să îţi lipeşti nările de gâtul lui, atunci când adoarme. Respiraţia e sacadată, perfectă, şi genele lungi. Miroase a tutun fin şi-a ploaie. Şoaptele sunt strivite între perne, mâna lui leneşă se odihneşte pe coapsa ta. Timpul curge lent, cremos. Se sincronizează cu pulsul lui. Şi tu adulmeci aerul cald ce învăluie camera ca un abur.
Ştii c-o iubeşti atunci când iese din duş, goală. Are pielea moale şi umedă, sărutată de soare. Şi de tine. De atâtea ori. Îi cunoşti constelaţiile de aluniţe, semnul din naştere de pe umar şi sânii perfecţi, rotunzi şi fragezi. O să îi se facă rece curând şi-o să îşi pună şosetele cu buline roz, alea pufoase. Şi tricoul tău. Eşti gelos. Da, eşti gelos pe bucata de bumbac ce îi atinge corpul.
Ştiţi că vă iubiţi atunci când vă ţineţi de mână şi înţelegeţi tot. Când imperfecţiunile celuilalt devin minuni. Când vă hrăniţi unul cu altul, când vă sunteţi suficienţi şi lumea din jur se dizolvă. Când dorul se măsoară în clipe, nu în zile.
Cu drag,
Eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu