Imi fac bagajul!

Am ales cea mai incapatoare valiza si vreau sa pun acolo toate nemultumirile, toate neimplinirile, toate regretele, toate durerile. Vreau sa impachetez binisor visele care au ramas doar vise, momentele in care m-am simtit respinsa si neinteleasa si momentele in care am fost umilita si infranta.

Apoi vreau sa ordonez intr-un colt al valizei lacrimi, frustrari, temeri, indecizii si alegeri proaste. M-apuc sa-mi caut prin suflet toate neajunsurile, tradarile, minciunile si ipocrizia. Le strang bine pe toate si le fac loc langa celelalte lucruri din valiza.

Ciudat… credeam ca e incapatoare, dar dupa ce am pus toate astea vad ca mai am doar putin loc. Sunt sentimente pe care le tinem in inima noastra timp indelungat, sentimente care ne fac mai mult rau decat bine si pe care le taram dupa noi desi simtim cum greutatea lor ne doboara umerii. Ne ia ani buni sa le acumulam si inca atat sa ne descotorosim de ele.

Ne spunem ca e imperios necesar sa facem curatenie in casa, in camera in care stam sau in spatiul in care muncim, dar nu consideram vital sa ne curatim din cand in cand si sufletul de toata mizeria pe care o adunam. Purtam mereu haine curate, dar preferam sa umblam cu sufletul patat si murdar.

E timpul pentru curatenie generala in suflete.

Zilele par mai lungi si timpul trece mai greu cand ne lasam striviti de o greutate pe care nu o putem duce. Hai sa facem curatenie. Hai sa adunam tot ce ne intineaza intr-o valiza mare si sa o ducem undeva departe si sa uitam locul.

Eu mi-am închis valiza. Ma simt mai usoara.