23 octombrie 2013

With love

 Noi, femeile, adoram sa ne rasfatam în bratele barbatilor nostri. Sa ne cuibarim la pieptul lor, sa ne pisicim ca ne doare un degetel si-apoi sa-l întindem alintate „Hai, pupa sa treaca!”, sa le spunem sa „ne faca prin par” sau sa ne mângâie suav. Sunt momentele alea când fiecare femeie redevine fetita. O copila neajutorata dar obraznica, cu ifose si nemultumiri închipuite, care pune botic când ceva nu-i convine si îsi doreste sa fie împacata pe data, cu saruturi-bezele si cuvinte-cuburi-de-zahar.
-----------------------------------------------------------------------------

 Când problemele de la birou îl coplesesc, când gânduri mii îl apasa, când îl mai doare si piciorul ca-i meteo-sensibil, barbatul vrea sa redevina mic. E momentul ala atât de rar întâlnit, când lasa garda jos. Ti se cuibareste la sân, strânge picioarele sub el si te roaga sa-l mângâi pe spate. Sau sa te joci în parul lui. Si tu ramâi usor blocata, ti-e greu sa asociezi imaginea de mascul feroce, care te apara si te ocroteste zilnic, cu clipa de fata, când în brate tii un pui de om. E mic, e un copil, si crede ca tu esti zâna buna, cu puteri magice. Si vrei, nu vrei, te metamorfozezi. Într-o clipa îi iei durerea, si grijile, si stresul, cu pulbere de iubire.

Barbatii nu-s asa tari si neînfricati cum credem noi. N-au avut încotro, saracii, cum nici noi n-am ales daca spalam blidele ori ba! Le-a fost impus sa nu plânga, pentru ca e o chestie de muieri, sa nu arate ca le e frica, ca-s înspaimântati de serpi, lacuste sau rate bancare. Barbatul, amarâtul de el, trebuie sa fie tare ca cimentul când vine vorba de cuplu, de familie. Pentru ca asa trebuie. Nu degeaba vorba populara l-a alintat „stâlp”.

 Cu toate astea, barbatul e si el om. A fost si el, cândva, un baietel ce-si gasea alinarea la pieptul mamei, la care alerga ori de câte ori lumea din jur îl speria. Iar acum, tu, ca iubita sau sotie, i-ai devenit refugiu. La tine în brate gaseste oaza de liniste si iubire de care are nevoie, pe sânul tau îsi abandoneaza obrajii si pe pântecul tau îsi odihneste mâna.

Fii o femeie liman însorit. Fii o femeie buna ca apa rece de izvor pentru însetat, ca bucata de pâine rumena si aburinda pentru cel înfometat. Învata sa-ti asculti barbatul, sa-l linistesti, sa-l odihnesti cu vorba ta calda, nu sa-l scoti din pepeni si sa-l faci sa-si doreasca sa plece la ma-sa. Sau la mama ma-sii.

Asadar, si ei au nevoie de rasfat. Nu mult, ca strica. Dar, din când în când, merita si barbatul de lânga tine sa auda: „Iubitule, hai sa te iau în brate...”.

N-o sa stie nimeni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu